Cine este reprezentantul tău?

Conceptul de reprezentant

Ai avut vreodată nevoie de o procură? Dacă nu, probabil urmează. Acea împuternicire legalizată prin care cineva poate acționa în numele altcuiva. În societatea noastră există diferite persoane împuternicite, sau calificate să reprezinte și să semneze în numele unui grup, a unei organizații, în numele unei întregi comunități, a unui trib și chiar a unei țări.

Există, de asemenea, persoane desemnate să ca purtător de cuvânt, care au autoritatea de a exprima poziția oficială a entității pe care o reprezintă.

În relația cu Dumnezeu, poporul Israel a avut instituția preoției; „preotul” era și în timpul lui Avraam, deci înainte de Israel și de Moise. Mandatul preotului era de a media în mod reprezentativ relația oamenilor cu Dumnezeu.

Poate cea mai cunoscută și fascinantă povestire biblică din Vechiul Testament este lupta lui David cu uriașul Goliat. Cei doi reprezentau oficial, nu doar simbolic, două națiuni aflate în conflict real. Conform înțelegerii, victoria unuia a însemnat victoria națiunii pe care o reprezenta; o victorie până la ultimele consecințe.

Așadar, conceptul de reprezentant nu este unul pur teoretic; ci este întâlnit atât în relațiile interumane cât și în relația omului cu divinitatea.
Pentru o reprezentare veritabilă, o astfel de persoană are numeroase atribuții: putere de decizie în numele celor pe care îi reprezintă, comunicare, semnătură, etc.
Pe lângă atribuții, reprezentantul va avea și un impact asupra celor pe care îi reprezintă, în mod implicit: fie pozitiv, fie nefavorabil, dar obligatoriu, valabil pentru toți. Odată ce reprezentarea este validă, consecințele reprezentării au efect direct pentru toți cei reprezentați, în mod automat.

Reprezentanții umanității

Oricât ar părea de incredibil, există reprezentanți și la cea mai largă scară. Două reprezentări care au produs efecte în dreptul meu și al tău, și al tuturor oamenilor. Primul de rău, al doilea de bine.
Scriptura vorbește despre doi reprezentanți ai întregii umanității, două arhetipuri umane.
Primul este Adam, primul om. El reprezintă umanitatea în prima parte a istoriei.
Dar există și „omul al doilea”, „al doilea Adam”, care îl înlocuiește pe primul. Hai să vedem o paralelă biblică despre cei doi:

12 De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… 13 (Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege. 14 Totuși moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană pre închipuitoare a Celui ce avea să vină. 15 Dar cu darul fără plată nu este ca și cu greșeala, căci, dacă prin greșeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belșug celor mulţi. 16 Și darul fără plată nu vine ca printr-acel unul care a păcătuit, căci judecata venită de la unul a adus osânda, dar darul fără plată venit în urma multor greșeli a adus o hotărâre de iertare. 17 Dacă deci, prin greșeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul și darul neprihănirii vor domni în viaţă prin Acel Unul singur, care este Isus Hristos!) 18 …Astfel dar, după cum printr-o singură greșeală a venit o osândă care a lovit pe toţi oamenii, tot așa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa. 19 Căci, după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoși, tot așa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi. […] 21 pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot așa și harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veșnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru. (Romani 5:12-21)

 

21 Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit și învierea morţilor. 22 Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos, 45 De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă. 47 Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer. (1 Corinteni 15:21, 22, 45, 47)

Ne place sau nu, moștenim și împărtășim aceeași condiție umană. Una neideală, cu multe necazuri și nedreptăți. Oricât de incorect ni s-ar părea, aceasta este realitatea: Adam a luat niște decizii care ne-au afectat pe toți. Ceea ce i s-a întâmplat lui, a devenit valabil pentru toți.

Pare inacceptabil, la mii de ani distanță; dar păstrând proporțiile, și viața ta are un potențial impact pentru urmașii tăi, pentru câteva generații, de bine sau de rău, independent de părerea lor.

Ce șanse ar fi fost ca un alt reprezentant uman să refacă situația, pentru toți, în mod radical?

Cine ar fi putut? Cum s-ar fi calificat? Cum putea fi împuternicit?

Trebuia să fie om, unul dintre noi; altfel nu ne putea reprezenta.

Soluția divină este una excepțională, genială, dincolo de așteptări; încă subestimată, prea ignorată, dar reală, istorică;

Iisus Hristos este reprezentantul divin al Sfintei Treimi, printre oameni.

În același timp, odată întrupat, El este și om 100%. Astfel El este și unul de-al nostru, omul calificat să ne reprezinte și să acționeze în numele nostru; El este Salvatorul nostru: care știe, vrea și poate să anuleze tot ce am moștenit rău; și o face și reușește; pentru toți, pentru tot restul istoriei!

Ceea ce I s-a întâmplat lui Iisus are implicații pentru toată rasa umană. Iisus Hristos ne-a inclus pe toți. El ne-a afectat tuturor identitatea și existența. Relația noastră cu Dumnezeu, cu ceilalți oameni și cu toată creația au fost restaurate în mod fundamental prin acest Om. Aceasta este cea mai măreață veste, aceasta este Evanghelia, aceasta este realitatea.

Acest adevăr este antidotul pentru problema fundamentala a omului, soarele care luminează culmea ignoranței.

Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greșelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). El ne-a înviat împreună și ne-a pus să ședem împreună în locurile cerești, în Hristos Isus (Apostolul Pavel, Efeseni 2:4-6)

Vezi și

Dumnezeu este cu noi,

Este Dumnezeu exclusivist?

suntem incluşi, şi implicaţiile includerii.

© Mihail B.