Căutări care înnobilează

Este Dumnezeu exclusivist?

Atitudinea lui Dumnezeu față de om

Într-un alt articol am subliniat că Dumnezeu există din veșnicie într-o relație de dragoste a Trei Persoane.
Deoarece Dumnezeu este suprem în orice virtute, bineînțeles că și dragostea dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt este ireproșabilă; de fapt, apostolul Ioan spune că Dumnezeu este mai mult decât iubitor, Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4:8,16).

 

Dragostea lui Dumnezeu a fost exprimată față de întreaga umanitate, cel mai plenar prin Isus, Dumnezeu întrupat (Ioan 3:16: Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veșnică).

 

Maximul iubirii pentru om

 

Dumnezeu iubește omul; dar probabil ni se pare rezonabil să credem că această dragoste este totuși, de o calitate inferioară celei manifestate în cadrul relației dintre cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi.

 

Surprinzător, sau nu, Isus spune: „Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa v-am iubit și Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea” (Ioan 15:9). Miza acestei declarații este enormă: prin Isus, Dumnezeu a extins comuniunea Sfintei Treimi spre om (ca în Eden).

Prea frumos ca să fie adevărat? Isus se adresează ucenicilor, nu direct tuturor oamenilor. Da, dar Isus le-a dat și un mandat: „Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu” (Ioan 15:12). Adevărul este același: Dumnezeu dorește extinderea părtășiei Sfintei Treimi spre alții.
Omul trebuie să ofere dragoste de aceeași calitate cu cea din cadrul Sfintei Treimi. Dar ca să o dea, mai întâi trebuie să o experimenteze; iar experiența cea mai de calitate este la prima mână, din interacțiune personală cu Sursa, cu Dragostea Însăși, Sfânta Treime!

 

Porunca de a iubi ca Isus nu se rezumă doar la cercul exclusivist al ucenicilor. Ei sunt chemați să își iubească aproapele ca pe ei înșisi. (Marcu 12:31, Galateni 5:14, Iacov 2:8), iar aproapele poate fi oricine, fiecare om (Luca 10:25-37). În intenția lui Dumnezeu, „ca pe tine însuți” pentru ucenicii Lui, nu trebuie să fie mai prejos decât ei sunt iubiți de Isus, adică cu aceeași dragoste din sânul Sfintei Treimi.

În afara acestui context, maximul iubirii umane este dragostea de sine, relativă și adesea pervertită (de la capricii până la opusul ei, egoism distructiv); dar din perspectiva Sfintei Treimi, iubirea umană trebuie să fie neplafonată, pentru că demnitatea si potențialul omului sunt restaurate prin atitudinea de includere a omului în anturajul Sfintei Treimi. Astfel Dumnezeu iubește fiecare om cu aceeași dragoste grandioasă dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, deci așa sunt iubit și eu, și tu, și toți ceilalți…

 

Misiunea lui Isus continuă

 

Următorul fragment biblic exprimă inima lui Dumnezeu pentru oameni; este un text excepțional prin faptul că surprinde o comunicare din cadrul Sfintei Treimi, Fiul I se adresează Tatălui:

18 Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume…
20 Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor 21 Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu, în Tine, ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
22 Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum și Noi suntem una – 23 Eu în ei și Tu în Mine –, pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine. 24 Tată, vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. 25 Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis. 26 Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău și li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu să fiu în ei. (Ioan 17:18,20-26)

 

Prin întrupare, Dumnezeu se revelează omului în cel mai accesibil mod posibil; o Persoană a Sfintei Treimi este în misiune, printre noi, iar lumea și mai ales ucenicii sunt astfel în proximitatea Sfintei Treimi (Dumnezeul întrupat a rămas mereu parte din Sfânta Treime). Similar, Isus ii trimite pe ucenicii săi în lume, cu aceeași misiune: de proclamare a includerii în anturajul Sfintei Treimi (vers. 18 și Matei 28:19,20). Această rugăciune este despre comuniunea Sfintei Treimi cu cei credincioși (ei să fie una în Noi, vers. 20,21), dar intenția lui Dumnezeu îi include pe toți oamenii „pentru ca lumea să creadă…” (vers 21”). De fapt scopul întregii Evangheliei după Ioan este ca lumea să creadă (Ioan 20:31), dar și acest scop se subordonează comuniunii cu Sfânta Treime (…dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu să fiu în ei, vers. 26).

 

Vezi și

Dumnezeu este cu noi

Cei doi reprezentanți ai umanității

Suntem incluși și Implicațiile includerii

 

© Mihail B.

Leave A Comment