Cuprins >
Nevoia de restaurare
Alegerea omului de a se desolidariza de Dumnezeu și de a-i ceda lui satan autoritatea pentru guvernarea pământului a permis manifestarea răului cu consecințe devastatoare.
Dumnezeu, în suveranitatea și dreptatea Sa a respectat alegerea omului; în ciuda infidelității omului, Creatorul a știut că cel creat după chipul și asemănarea Sa, era încă valoros și important, astfel i-a dat speranța restaurării; în același timp, autoritatea răului nu era fără limite.
Misiunea lui Dumnezeu
Cu toată valoarea și importanța sa, omul era incapabil să se restaureze singur; avea nevoie de un salvator…
Surprinzător sau nu, autorul restaurării omului a fost chiar Creatorul; Lui îi aparține inițiativa, soluția, planul, chiar și realizarea salvării.
Fiindcă Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea Sa, ca bărbat și femeie, deducem că și dumnezeirea implică minim două persoane; Dumnezeu fiind dragoste, (iar dragostea implică relație, armonie, comunicare, interacțiune) nu ne este greu să admitem că El este, conform relatărilor Biblice, o Trinitate: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
După cum crearea omului s-a realizat prin conlucrarea Sfintei Treimi, tot așa urma să fie și salvarea omului: Tatăl l-a trimis pe Fiul să devină om, Fiul a acceptat, și s-a întrupat de la Duhul Sfânt.
Dumnezeu făcut om: Iisus Hristos
El era Mesia cel așteptat, dar nerecunoscut. Dumnezeu prin originea și ființa Sa, în același timp, deplin uman prin viața Sa, dar fără păcat.
El a manifestat perfect caracterul și voia lui Dumnezeu prin stilul său de viață, prin învățătură, ucenicie, vindecări, exorcizări, miracole, etc.
Prin prezența și modelul lucrării Sale ne-a oferit cea mai clară revelație de la Dumnezeu despre Dumnezeu din istorie.
Salvatorul omenirii era acolo prezent în carne și oase, prin tot ce făcea,
manifestând iubirea divină pentru omul corupt, dar încă atât de valoros și important! Dragostea lui Dumnezeu a fost deplină în Iisus Hristos. Iubirea adevărată este necondiționată, jertfindu-se pe sine pentru binele celuilalt, până la moarte dacă este cazul;
de fapt Iisus Hristos a fost jertfa lui Dumnezeu de la întrupare până la răstignire, prin toată viața Sa umană.
Iisus Hristos era așa de uman încât liderii religioși l-au respins, l-au condamnat și l-au răstignit.
Dacă și cei mai de nădejde ucenici l-au părăsit, cel mai probabil așa am fi făcut și noi. Paradoxal, când toată răutatea umană se revărsa peste Salvatorul nostru, Dumnezeu era bucuros pentru că iubirea Sa pentru oameni era împărtășită și manifestată sacrificial de Fiul Său.
Scopul suprem al lui Isus a fost mai mult decât moartea pentru noi: a fost iubirea până la capăt, chiar cu prețul vieții;
Sfânta Treime se bucura, nu de suferința răstignirii, cauzată de răutatea omului influențat de satan, ci că dragostea infinită era manifestată față de om în mod total, sacrificial.
De asemenea, în omul Iisus Hristos, noi avem un reper, un model perfect de relaționare la Dumnezeu.
Mai mult, prin viața și moartea lui Iisus Hristos, umanitatea și-a întâlnit reprezentantul calificat să repare tot ce a stricat primul om; implicit am primit și o nouă moștenire, nepieritoare, după cum reprezentantul nostru înviat și înălțat este incoruptibil.
Astfel, În Iisus Hristos, Dumnezeu iubea omul, și omul îl iubea pe Dumnezeu, din nou;
Dacă prin primul om ne-am desolidarizat de Dumnezeu, prin acest om, Iisus Hristos, ne-am solidarizat iar cu Dumnezeu!
Dacă prin primul om ne-am cedat autoritatea lui satan, prin acest om, Iisus Hristos, ne-am primit-o înapoi.
Dacă prin primul om ni s-a diminuat mult cunoștința, voința, puterea, sănătatea și împlinirea, prin acest om și dumnezeu, Iisus Hristos, toate acestea ne sunt restaurate, la un potențial deplin.
Restaurarea a fost realizată prin viața, moartea, învierea și înălțarea lui Iisus Hristos; El, Salvatorul, ne este acum și Mare Preot, reprezentantul uman din Sfânta Treime. Aceasta înseamnă asigurarea supremă a restaurării noastre.
Această măreață restaurare implică numeroase binecuvântări.
Indiferent de poziția ta față de adevărul restaurării, adevărul este că ne subestimăm în aceeași măsură în care ne subestimăm Salvatorul!
Restaurarea are un nume: Iisus Hristos!
Vezi și
Cei doi reprezentanți ai umanității
Suntem incluși și Implicațiile includerii
© Mihail B.
Leave A Comment