Dansul destinului

Destin: fatalism sau speranță, ignoranță sau măreție.

Oare fiecare om are un destin prestabilit încă de la naștere, sau doar unii, sau nimeni? Oare destinul este predestinat și inevitabil, sau dinamic și condiționat? Oare ce durată are destinul? Acoperă fiecare secundă a vieții, sau câteva momente istorice? Ideile au consecințe: fatalism sau speranță, demnitate și responsabilitate?

Oare sportivul tău preferat s-a născut pentru acea performanță? Dar Hitler? Sau ambii s-au născut doar cu potențialul respectiv? Apropo, cum percepi tu destinul? Bun ori rău, ori combinat?

Este destinul inevitabil? Să ne întrebăm eroii… Pur și simplu, succesul a dat peste ei din întâmplare, sau l-au făcut ei să se întâmple, sau e destin și nimic mai mult?

Perspective și Implicații

Dacă destinul este inevitabil, atunci omul este ca un robot.
Dacă destinul depinde doar de circumstante exterioare, atunci omul este ca un animal.
Dacă destinul depinde doar de efortul personal atunci omul este ca un zeu.

Consecințe

Primele două perspective dezumanizează omul; Idealul este improbabil; fatalismul este fie islamic, fie păgân; responsabilitatea este rezonabilă.

Dacă destinul nu este prea rigid, iar factorul uman este o componentă importantă în realizarea lui, atunci în ce măsură mai credem în destin? Sau care ar trebui să fie definiția destinului din perspectivă biblică?

Ne împuternicește? Ne mută de la fatalism la speranță și responsabilitate? Cu siguranță, nu este o baghetă magică pentru succes, sau o scuză pentru eșec, dar mai trebuie să fie ceva pe lângă factorul uman.

Care este sursa, cine este autorul destinului?

Cui îi aparține acea forță sau voință supranaturală? Și care îi este moralitatea și puterea de influență? Dacă autorul este Dumnezeu, destinul este bun/benefic, dacă aparține lui satan, este rău/păgubos; Pentru fiecare dintre cele două surse, presupunem și un ajutor în realizarea lui, altfel voința supranaturală ar fi doar o părere; deoarece Dumnezeu este foarte superior lui satan, concludem că El este suveran și asupra destinului, deci este bun, favorabil omului, dar aceasta nu exclude opoziția lui satan, în unele circumstanțe.

În consecință avem cele mai rezonabile elemente ale destinului: Autorul este Dumnezeu, caracterul este bun, ajutorul este garantat, dar realizarea destinului este afectată de colaborarea umană, în contextul circumstanțelor, care include și opoziția demonică.

Această perspectivă nefatalistă asupra destinului implică: optimism, speranță, potențial, deoarece scopul este unul bun: restaurare, devenire, transformare, sănătate, succes, prosperitate, impact; mai mult, implică și siguranța ajutorului în realizare; pe lângă certitudini, conține și multe posibilități datorită factorului uman implicat. Astfel destinul nu este rigid ci dinamic; nu este doar o destinație la care ajungi sau nu, ci și o călătorie în cea mai bună companie, sau un dans liber, condus de un maestru supranatural, din dragoste pură și reciprocă.

Pentru fiecare dintre noi, destinul nu este o chestiune compromisă, ci o invitație deschisă la oportunitatea vieții, iar tu, fie ești deja în destinul tău, fie urmează să îi dai un răspuns… cu demnitate și responsabilitate. Indiferent de perspective, alegerile au consecințe…

© Mihail B.