Orice acțiune presupune o decizie luată pe baza unui anumit bine, măcar parțial. Orice evaluare pentru bine, presupune constatarea unui anumit adevăr, măcar subiectiv. Și orice presupus adevăr, implică o anumită înțelegere de bază despre realitate. Astfel, orice comportament are dedesupturi, ale căror înțelegeri și percepții produc efecte în lanț; astfel raspunsul la întrebarea „ce este real?” va fi baza pentru răspunsul la „ce este adevărat?”, care va fi baza pentru „ce este bine?” și abia apoi „ce este fac?” Așadar contează ce credem despre realitate, adevăr, bine, și acțiune.
Cuprins >
Realitate cu sens
Aceasta este încrederea omului încă din copilărie, că realitatea are sens. Aspirăm spre cunoașterea și înțelegerea a cât mai mult din ce înseamnă realitate.
Adevărul poate fi cunoscut. Adevăr?
Aceasta este o altă așteptare a oricărui copil, chiar înainte de a înțelege definiția pentru adevăr; dar și speranța celor maturi. Concepțiile noastre despre lume și viață ne determină credințele. Acestea însumează ceea ce este adevăr, cel puțin adevăr pentru noi.
Voi face ce cred că este bine
Acesta este un deziderat al oricărui om, cel puțin ca intenție. Dar ce decidem că este bine, ne formează propriul sistem de valori, cel puțin la nivel declarativ. De la intenție pana la acțiune este o cale, dar fie că suntem consecvenți sau nu, vom avea de dat următorul test:
Fiecare acțiune reflectă o valoare
Aici avem o dilemă: când greșim, oare evidențiem o valoare negativă, pe care ar trebui să o schimbăm? sau admitem că mai avem de lucru pentru a exprima o valoare pozitivă pe care o avem? Nu mă refer aici la valoarea noastră intrinsecă, ca ființe umane, care este mereu supremă.
Personal, cred că nu ar trebui să ne gândim la un mod mai bun de a acționa, ci să acționăm pe baza unui mod mai bun de a gândi; aceasta înseamnă schimbarea mentalității, care are de a face în special cu primele trei aspecte discutate mai sus.
În orice caz, valorile ne afectează comportamentul și implicit viața și societatea.
Mai concret, spre orice comportament
Înțelegerile noastre, aflate într-o relativă evoluție, ne poartă mereu între adevăr și eroare, între bine și rău, între viață și moarte (sănătos și nesănătos, util și inutil, constructiv și distructiv) cu impact corespunzător în viețile celor din jur.
De exemplu, înțelegerea ta despre realitate poate fi foarte limitată dacă din realitate excluzi spiritualitatea. Poți să încluzi sau nu: spirit, un dumnezeu, zei, satan, duhuri, îngeri, demoni, etc.;
credința ta (adevărul tău) despre ei poate să fie adevăr sau eroare,
dar ea îți oferă baza pentru niște principii de (ne)relaționare, în beneficiul tău, care
se vor reflecta în comportamentul tău, cu o anumită consecvență. Astfel vei practica sau nu: rugăciunea, închinarea, citirea unor cărți de referință, meditația, postul, dărnicia, ocultismul, etc. Implicit, vei avea o anumită poziție față de originea, valoarea și potențialul omului (imagine de sine, realționarea la: familie, vecini, colegi, prieteni, dușmani, etc), responsabilitatea față de mediu, spirit civic, implicare în societate, etc. De asemenea, vei avea o anumită atitudine despre: căsătorie, minorități, avort, pedeapsa capitală, eutanasie, etc.
Comportamentul este doar vârful aisbergului, indiferent de cât de clar ne-am definit concepția despre lume și viață, credințele și valorile.
Leave A Comment