Peripeții

Biblia: drumeție prin pădure

Toți creștinii abordează Biblia, ca pe-o drumeție prin pădure; dacă nu crezi, stai să vezi. Unii tind să vadă copaci și frunze, alții pădurea în ansamblu; unii, mai activi, sunt puși pe explorare, alții se plimbă agale pe modul cugetare; unii pornesc la drum cu un ghid sau alți amici; alții se aventurează singuri, fiindu-le suficientă compania copacilor.

Dincolo de tipul de personalitate, pe lângă drumeția în sine, fiecare pornește la drum cu o anumită motivație, cu propriile gânduri și așteptări. În timp ce unii își croiesc propriul drum, alții caută alte urme, iar câțiva caută repere și marcaje pentru a se orienta pe un anumit traseu, poate mai principal.

Pentru că această pădure este cea mai răspândită, probabil poți să ne împărtășești din propria  experiență. Dacă încă nu ai o astfel de experiență, nici nu știi ce pierzi.

Poate nu te preocupă cum a apărut pădurea sau pentru ce există ea.

Te întrebi pragmatic, ce rost are drumeția? Dacă vrei să știi, te invit la drum!

Peripeții cu drumeți (ins)pirați

Pe drum, unii gândesc și discută verzi și uscate, în funcție de frunzele din jur; unii doar gândesc, alții doar vorbesc despre ce gândesc alții. Unii se întorc din drum, că obosesc, ori se plictisesc; mulți se rătăcesc, și puțini reușesc să ajungă fericiți în cealaltă parte a pădurii. În fiecare zi, această pădure este colindată de mii și mii de drumeți, dar oare câți o fi având drumeții veritabile?

Unii admiră peisaje ori petale. Alții se cocoață într-un copac preferat.

Alții iau lupa și studiază coaja unor plante mai interesante, unii cu microscopul.

Unii ar vrea să facă ordine: mutând plante, făcând parcele cu alei, după propriile criterii și categorii.

Alții memorează cât mai multe plante, cu descrierea corespunzătoare, ba chiar cu referința exactă a locației.

Unii cred că nu e destul să cerceteze fiecare tip de copac, ci trebuie să studieze fiecare copac în parte, ba chiar să îl compare cu toți ceilalți. Așa ajung unii să susțină că dacă un copac este mai izolat, ar trebui complet ignorat; alții, dacă descoperă pentru prima dată un palmier zic că sigur e gutui, dar mai ciudățel.

Alții zic că nici nu ar trebui să existe copaci, ci doar pomi, deci trec la defrișări; unii, mai ecologiști, se pun pe altoit, la greu; alții, mai artiși, fac toaletări voluntare în folosul comunității; unii, mai întregi la minte, cântă c-au înebunit salcâmii de atâția drumeți.

Unii pur și simplu fac carieră botanică; alții mai întreprinzători, speculează oportunități de afaceri cu semințe sau cu lemn.

Alții doar fac poze, te miri de ce.

Unii vin în pădure doar pentru a medita, alții chiar venerează copaci.

Alții, pentru hrană, că e bine; unii, doar că… dă bine.

Unii, pentru a avea ce pune pe foc… să-și încălzească conștiința.

Alții, mai cu zel, se autodeclară pădurari, ori înființează garda forestieră, înarmați cu săgeți pentru vizitatorii mai neciopliți sau pentru… alți zeloși, ca ei.

În fine, mare e grădina Domnului!

Pădurea biblică

Între timp, această pădure este una super specială datorită vegetației extrem de variate și a întinderii ei excepționale în spațiu și timp. Este o imensă rezervație botanică a altor timpuri, o arie protejată, de interes universal. Un muzeu edenic cu plante exotice, din diferite culturi. Astfel, drumeția ar trebui să fie o călătorie în timp… chiar și-n viitor.

Unii copaci sunt atât de înalți, de parcă fac legătura între pământ și cer. Dar tocmai această grandoare a lor ne ascunde cerul. Din fericire, ce ne limitează privirea, nu ne limitează și imaginația…

Revenind la sol, rădăcinile profunde explică și determină ceea ce vedem și savurăm; în același timp, fructele de azi dau semințele de mâine, care, la rândul lor, vor da fructe următoarei generații, amintindu-ne că ideile chiar au consecințe.

Această pădure nu este doar un celebru obiectiv turistic. Ea este de notorietate nu doar printre botaniști, ci și pentru arheologi, istorici, artiști, filosofi, chiar și respectați oameni de știință.

Rostul pădurii

Dincolo de aparențe, această pădure este un dar divin pentru umanitate (compatibil și cu divinitatea, și cu umanitatea), iar ca amplasare, pe harta mai mare, este chiar înainte de: Cunoaștere deplină, Adevăr, Viață din abundență, Exuberanță, Înțelepciune, Iubire, Prosperitate. Deci această pădure, nu este destinația finală, oricât de pasionați am fi de botanică.

Ea nu este destinația finală, dar nici nu este de ocolit, pentru că nu există nici o altă alternativă viabilă. Această pădure îi este indispensabilă oricărui om care se respectă [axiomă]; de fapt abia în această pădure drumețul înțelege cu adevărat cât de imensă este valoarea și importanța lui, și a fiecărei ființe umane.

Să nu uităm că pădurea nu este o junglă sălbatică, nici un parc artificial de distracții. Fiind un dar divin, are și un traseu principal, dar nu unul banal; ci plin de mister, marcat doar din loc în loc, de o cruce vopsită cândva cu roșu, chiar de Dumnezeu, devenit om; un marcaj la maxim de revelator, dar irelevant pentru cei care cred că divinitatea este incompatibilă cu umanitatea.

Dar tocmai aceasta este miza și rostul pădurii: ea ne arată calea, adevărul și viața.

Rostul drumeției

Doar din perspectiva acestul traseu fundamental are sens drumeția; doar așa, drumeția poate fi o experiență la maxim, tot mai aproape de Cunoaștere deplină, Adevăr, Viață din abundență, Exuberanță, Înțelepciune, Iubire, Prosperitate. Altfel, fiecare își croiește propriul drum, fără sens, și propria destinație, fără rost.

Între timp, doar știind traseul principal: te bucuri de peisaje sacre; îți oxigenezi mintea; îți delectezi pupilele gustative; te relaxezi prin combinația de culoare, mireasmă și foșnet; te vindeci de ignoranță; te imunizezi, când întrezărești Edenul, aproape de Creator, și de tine…